La început, neavând de unde să îmi fac rost de postere sau măcar de nişte poze cu camioane, mi-a venit ideea să mă înarmez cu un aparat de fotografiat, nu prea performant şi să încep să vânez camioane prin parcările fabricilor din  oraş. Cu pozele obţinute urma să îmi împodobesc pereţii din camera mea. Nu mică a fost mirarea trecătorilor văzându-mă că fac poze la camioanele parcate prin oraş (încă nu existau firme…). Stăteam pe balcon, ca vânătorii la pândă, aşteptând să treacă câte un exemplar mai deosebit şi mare mi-a fost bucuria când am reuşit să imortalizez câte un camion în mers. O reacţie cam ciudată a avut-o şi personalul de la FOTO când m-am prezentat cu câteva filme la developat. Întrebarea lor a fost dacă sigur ştiu părinţii mei că vreau să prelucrez zeci de poze reprezentând numai camioane. În sfârşit am avut primele poze. Au urmat demersurile pentru a obţine acordul părinţilor în decorarea camerei. Mama, mai ales, nu părea tare fericită, dar văzând că pasiunea mea este atât de mare până la urmă şi-a dat acceptul şi am putut să încep „tapiţarea” pereţilor.