Luna trecută una dintre preocupările executivului a fost şi aceea pentru susţinerea creşterii economice şi a reducerii inflaţiei prin încercarea de a găsi noi soluţii sau de a păstra măsurile deja existente în anul 2009. La începutul acestui an expirase "colacul de salvare",  prima măsură de sprijin pentru mediul de afaceri, o iniţiativă reală de combatere a crizei - şomajul tehnic.

Întrebările retorice asupra termenului scurt de aplicabilitate al acestei prime măsuri de sprijin (sfârşitul anului trecut) ne duce cu gândul la cât de sigur a fost executivul că 2010 va fi un an de spectaculoasă redresare economică. Totuşi, ca de fiecare dată, revenim şi modificăm prin modificare la modificare, după multe şi complexe analize s-a constatat că şomajul tehnic trebuie să rămână activ şi în anul 2010. Din cauza îndelungilor dezbateri şi a deciziilor amânate prin "şi mâine e o zi!", aceste efecte pozitive pe care şomajul tehnic le-a avut în anul anterior, asupra companiilor care au fost forţate să îşi întrerupă temporar activitatea, nu au fost valabile pentru luna ianuarie 2010 (lună în care majoritatea companiilor înregistrează rezultate negative).

Ordonanţa de Urgenţă nr. 4/2010 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială pentru anul 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 93, din 10 februarie 2010. Ea prevede că începând cu luna februarie 2010, însă numai târziu de data de 31 decembrie 2010, au intrat în vigoare facilităţile fiscale acordate pentru şomajul tehnic.

Aceste măsuri de protecţie socială reprezintă facilităţi fiscale atât pentru angajatori, cât şi pentru salariaţi. Codul Muncii prevede suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare. Această suspendare are caracter temporar şi este denumită şomaj tehnic.

Pe fondul actualului climat economic, mulţi angajatori au probleme cu lichidităţile, dar caută soluţii pentru a evita concedierile. Aceştia pot apela în continuare la şomajul tehnic, păstrându-şi la dispoziţia lor angajaţii şi micşorându-şi cheltuielile cu salariile şi taxele. Angajatorii sunt scutiţi pe o perioadă de celmult 90 de zile de plata contribuţiilor de asigurări sociale, calculate la indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului demuncă ocupat pentru fiecare salariat, precum şi la neincluderea acestor indemnizaţii în veniturile salariale, deci nefiind supuse impozitului pe venit. De cealaltă parte, angajaţii îşi păstrează locul demuncă, calitatea de asigurat în sistemele publice de asigurări şi primesc un salariu mai mare. Aceştia nu prestează nici un fel de activitate pe întreaga perioadă pentru care contractele individuale de muncă le sunt suspendate, fiind prezenţi la locul de muncă sau pot sta acasă, rămânând la dispoziţia angajatorului, dar sunt obligaţi să răspundă la orice solicitare a acestuia. Nu este obligatoriu ca societatea să-şi închidă complet activitatea şi nici ca toţi angajaţii să fie în şomaj tehnic, în acelaşi timp. Pot fi în şomaj tehnic doar anumite departamente afectate de întreruperile temporare de activitate. O parte din activităţile principale pot fi întrerupte, iar altele nu. Perioadele de activitate pot fi intercalate, în funcţie de obiectul de activitate, cu perioadele de întrerupere a activităţii. Această durată a întreruperilor de activitate este limitată doar la perioada de cel mult 90 de zile.

Să sperăm că previziunile executivului, exprimate tacit prin dorinţa iniţială de a renunţa la extinderea şomajului tehnic şi pe parcursul anului 2010, se adeveresc şi nu va fi necesar să apelăm la prevederile acestei Ordonanţe.