După o vară caniculară şi surprinzător, parcă ieri era primăvară, am trecut cu bine de căldurile ucigătoare ale acestei perioade fierbinţi. O vară încălzită parcă şi mai mult de noile legi şi ordonanţe.
Suntem intraţi în luna septembrie, o lună care anunţă toamna.

Să fie vorba de aceeaşi toamnă arămie care mi-a umplut sufletul şi m-a fascinat încă din copilărie?! Culorile toamnei despre care îmi amintesc şi pe care le aştept în fiecare an cu aceleaşi emoţii par a fi estompate de ceea ce văd în jurul meu. Oriunde mi-aş îndrepta privirea, căutând arămiul toamnei, se aşterne un tablou la care nu mă aşteptam! Nu se mai văd culorile, totul pare alb şi negru.

Spectacolul toamnei de ieri a fost înlocuit cu spectacolul toamnei de azi.
Privirile noastre, mâhnite şi triste, asistă neputincioase la propriul spectacol, în care noi suntem protagoniştii, având rolurile ce ne-au fost distribuite deja fără a ni se cere consimţământul, dar pe care le-am acceptat tacit. În mijlocul acestui spectacol, pe ici şi pe colo, câte un grup ia atitudine, folosindu-se de propriul arbitru. Ce curaj!

Criza, cuvântul care a paralizat amar de Oameni, de peste tot, acoperă arămiul toamnei.

Printre Alb şi Negru încercăm să numărăm bobocii. Miroase deja a cerneală!

Reforma statului este marcată reprezentativ de câteva obiective prezentate măreţ.
Reforma educaţiei naţionale va încerca să îmbunătăţească statisticile care arată că în România doar 1,7% din cetăţeni sunt implicaţi în procesul de educare permanentă, prin comparaţie cu media la nivel de UE, de 11%.

Reforma sistemului de pensii publice va încerca să schimbe estimările despre ţara noastră, potrivit cărora peste 50 de ani, raportul dintre numărul de salariaţi şi cel de pensionari va fi de 1/1.
Reforma salarizării bugetare va încerca să practice un sistem de salarizare transparent şi echitabil.
Descentralizarea administraţiei publice, transferul de atribuţii de la autoritatea centrală către comunitatea locală va asigura în timp real luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor din diverse comunităţi.
 
Oare şi în acest septembrie vom asista, din nou, la apariţia altor "victime colaterale" ale acestor reforme ale statului?!

Dar, ştiţi cum se spune, toamna se numără bobocii!
Să sperăm că vom avea ce număra, cu bucurie şi cu gânduri bune spre mai bine.
Bine ai revenit toamnă arămie!